Aminitire geto-dacilor în numele unităților militare române

un articol de Valentin Roman

Peste veacuri, amintirea vitejiei geto-dacilor, a spiritului de sacrificiu şi al rezistenţei în faţa cotropitorului, nu a pierit. Tradiţia militară a păstrat şi păstrează în onomastică elemente strâns legate de cultura şi civilizaţia bravilor noştri înaintaşi, elemente care readuc în conştiinţa celor de astăzi fapte, nume şi momente din trecutul nostru antic.

Între denumirile actuale sub care sunt cunoscute unele unităţi de luptă sau cu alte atribuţii militare regăsim câteva a căror rezonanţă ne poartă paşii minţii înapoi cu două milenii sau şi mai bine, în vremurile înţeleptului Dromihete, ale viteazului Burebista sau ale bravului Decebal.

În corpul Armatei Române regăsim astăzi Divizia 1 Infanterie „Dacica” şi Divizia 2 Infanterie „Getica”, precum şi unităţi care poartă numele unor personalităţi semnificative ale istorie noastre antice sau de locuri în care acest popor a fost plămădit: Centrul de Instruire pentru Comunicaţii şi Informatică „Decebal”, Batalionul 313 Cercetare „Burebista”, Batalionul 53 Geniu „Scorilo”, Brigada 2 Vânători de Munte „Sarmizegetusa”, Brigada 1 Mecanizată  „Argedava” sau Baza 3 Logistică „Zargidava”.

Însemnele heraldice militare ale acestor unităţi au în structură elemente care, prin simbolistică, fac legătura, la rândul lor, cu trecutul milenar şi tradiţia militară continuă a românilor în acest spaţiu.

Însemnul heraldic al Diviziei 2 Infanterie „Getica”, una dintre marile unităţi constituente a Forţelor Terestre Române are, ca simbol central, acvila de aur cu capul spre dreapta şi aripile deschise, cu ciocul şi ghearele roşii, unghii negre, ţinând în cioc o cruce ortodoxă din aur. Pe pieptul acesteia este înserat un scut de nivel divizie, în fundalul căruia se regăsesc formele de relief cuprinse în zona de responsabilitate a marii unităţi, „de la izvoarele Sucevei până la Marea Neagră”. În lupta corp la corp – teribilă atunci ca şi acum – dacii mânuiesc arme pe cât de simple, pe atât de temute: pumnalul, cuţitul de bronz, cosorul sau secera, sabia curbă, toporul sau securea, ghioaga sau măciuca şi, la nevoie, suliţa. Din acest arsenal s-au ales, pentru partea superioară a scutului heraldic, falx-ul şi sabia de tip Akinakes, iar ca element de apărare, scutul geto-dacic.

Cele două arme încrucişate reprezintă dârzenia strămoşilor geto-daci în apărarea pământului strămoşesc, într-o poziţie defensivă, nu de atac, pentru că acestui popor nu îi era caracteristic spiritul de invadator. Sabia akinakes, caracterizată prin garda sub formă de inimă, de culoare roşie, relevă vitejia, spiritul de sacrificiu şi credinţa în viaţa după moarte. Scutul are în interior, reprezentate stilizat, Soarele, geto-dacii fiind adepţii cultului acestuia, şi patru spirale simbolizând continuitatea vieţii, ei considerându-se nemuritori, potrivit explicaţiilor oferite de reprezentanţii comisiei de specialitate din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, care reglementează însemnele heraldice ale unităţilor Armatei Române.

Divizia 1 Infanteria “Dacica” are ca simbol principal, pe scutul aşezat pe pieptul acvilei, dracon-ul dacic, stindardul de luptă folosit de înaintaşii noştri, element simbolistic care s-a perpetuat şi în alte spaţii geografice, aşa cum putem observa pe o serie de monumente antice, precum Arcul lui Galerius din Salonic (Grecia) sau pe unele sculpturi ce datează chiar şi din Evul Mediu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *