ÎN CAZUL NADĂȘ S-A FĂCUT DREPTATE!

ÎN CAZUL NADĂȘ S-A FĂCUT DREPTATE! Certificatul de moștenitor în baza căruia familia Colțeu întra în posesia unui sat întreg și al pădurilor ce aparțin locuitorilor săi a fost desființat, Curtea Supremă de la București confirmând, astfel, decizia Curții de Apel Timișoara din decembrie anul trecut. Asta după ani întregi de procese, termene, șicane asupra sătenilor, a noastră și a avocatei care ne-a fost alături. Nadăș devine, astfel, un simbol și un semn al faptului că românii solidari și perseverenți pot lupta cu succes împotriva oricărui fel de abuz, indiferent cât de puternice și determinate sunt ramificațiile mafiei retrocedărilor ilegale. Bravo sătenilor care au rămas fermi de-a lungul anilor cât a durat bătălia împotriva lichelelor, bravo doamnei avocat Vasilica Coroiu, pentru îndârjirea cu care i-a apărat și bravo tuturor celor care, în toată această perioadă, au constituit grupul de sprijin și acțiune concretă! Am demonstrat că se poate! Valentin...

Medicina și astronomia la geto-daci

un articol de Valentin Roman Medicina. Din pacate, dat fiind faptul ca ritul funerar pincipal in cazul dacilor era incineratie, lipsa ramasitelor umane neafectate de foc ne impiedica, astazi, sa putem efectua analize detaliate care sa ne arate tipurile de boli specifice zonei la acea vreme si mai ales modul in care medicii daci isi tratau pacientii. Resturile scheletice care provin de la indivizi supusi sacrificari nu reprezinta o baza solida de cercetare pentru a putea fi trase niste concluzii elocvente. Prin urmare, ne raman ca surse de informare in acest domeniu doar cele literare, lasate de autori antici sau diversele supozitii nascute ca urmare a analizei listelor de plante medicinale utilizate de daci. Cele mai multe informatii privind cunostintele de medicina ale dacilor ne parvin de la autori greci. Platon (Charmide, 156a. Opere complete I, pg. 71, Humanitas 2001), îi atribuie lui Socrate unele afirmații despre medicii traci ai lui Zamolxis, “care credeau că tot așa cum nu se cuvine să încercăm a vindeca ochii fără a fi vindecat capul, tot așa nu trebuie să tămăduim capul fără a ține seama de trup, cu atât mai mult nu trebuie să încercăm a vindeca trupul fără a încerca sa tămăduim sufletul”. Afectiunile erau tratate in functie de specificul si localizarea lor, in acest sens medicii daci utilizand o serie intreaga de leacuri si plante medicinale. Medicul grec Discoride (De materia medica, II-IV) reproduce 35 de denumiri de plante medicinale din limba dacă la care Pseudo-Apuleius (in lucrarea Herbarius) mai adaugă încă 14. Amintim, dintre acestea, cateva, impreuna cu denumirile actuale din limba romana: ionitis si sopitis (aconit, curcubețică, omag, omag-veninos, mărul-lupului), anoupsi (bucatel), anuspe (iarba-campului),atilia (arierel), azila (aratel), udacila (boroanta), bles (stir), blis/blita (talpa gastii), kerkeraphron (ceapa-ciorii), boudalla/boudathla (limba boului), dacina (deditel), polpoloum/polpoum/polpum (marar), periborasta (brusture), kourionnekoum (rodul-pamantului), absentium/apsenthion/bitumen/bricumum/nitumen/titumen/zired/zonusta/zouoste/zuste (diverse specii de pelin), fithofdedela (fereguta), croustane (crucea-voinicului), dzena/zena (cucuta),...

Despre alimentația geto-dacilor

un articol de Valentin Roman La nivelul inceputului de secol II e.n., alimentatia dacilor era bazata, in special, pe cereale si legume, asemeni multor zone ale Europei acelor vremuri. Graul, meiul secara, ovazul si orzul erau cultivate si utilizate in intreg spatiul carpato-danubiano-pontic, ultimele doua fiind folosite si pentru hranirea animalelor domestice. Meiul, fiert in apa sau lapte, uneori baza unui terci in care mai erau folosite spanacul si loboda sau in combinatie cu lintea si mazarea, reprezenta cea mai raspandita hrana in lumea dacica. Graul, macinat, era folosit pentru obtinerea fainii, din care se gateau lipii si paine. De asemenea, orzul era folosit pentru obinerea produselor alimentare de tip lipie sau paine, dar si pentru obtinerea unui ferment destinat producerii berii. Dintre legume, cele mai apreciate de catre daci se pare ca au fost mazarea, lintea, bobul si usturoiul, consumate, de multe ori, in amestec cu unele cereale, dupa cum atesta o serie de descoperiri, precum cele de la Piscul Crasani sau Gradistea de Munte. Din linte, mazare si bob mai erau preparate si supe, fie folosindu-se un singur ingredient de baza, fie in combinatie cu altele. Alte plante folosite de daci la prepararea mancarurilor erau morcovul, spanacul, loboda, stevia si ciupercile, unele dintre ele fiind culese din salbaticie si nu cultivate domestic. Dintre fructele care intrau in alimentatia acestora am putea aminti strugurii, merele, fragii, afinele, prunele, zmeura si murele. Grasimile folosite la prepararea hranei aveau fie provenienta animala, cum ar fi seul, fie vegetala, in special reprezentate de uleiurile importate din sudul continentului. Dintre plantele uleioase autohtone, pot fi amintite mustarul si macul. Laptele de vaca, oaie si capra erau, de asemenea, produse apreciate de catre daci. Dintre produsele derivate din acesta, este atestata branza, consumata frecvent. In alimentatia dacilor mai pot fi incluse si ouale si mierea. Carnea era si ea inclusa in regimul alimentar...

Unii istorici au decis: ești dacist, deci ești comunist sau fascist. Vezi replica mea

un articol de Valentin Roman Drept raspuns la unele declarații făcute recent de unele personalități ale lumii noastre academice în ziarul Adevărul și în revista Historia, cum ar fi domnul profesor doctor Ioan Piso și doamna profesor doctor Zoe Petre, vă supunem atenției, ca drept la replică, următorul text. De precizat că articolele cărora noi le răspundem mai jos pt fi regăsite aici www.adevarul.ro  si aici www.historia.ro Pentru unii istorici, cine promovează intens amintirea dacilor este fascist Stimate domnule profesor Ioan Piso, am parcurs cu interes declarațiile dumneavoastră și afirmațiile făcute pe marginea demersului nostru în paginile ziarului Adevărul. Vă mărturisesc deschis că sunt profund dezamăgit de modul în care ne “combateți”, căci discursul pe care îl adoptați nu are nimic de-a face cu zona academică pe care se presupune că o reprezentați. În tot textul interviului pe care l-ați dat, nu am reușit să găsesc nici măcar un contraargument de natură științifică, unul cât de mic, la afirmațiile noastre din primul film documentar (Dacii – Adevăruri tulburătoare) sau care să combată, coerent și documentat, ceea ce noi publicăm pe site. Debutați în textul respectiv afirmând că, citez: „Ideile care circulă pe internet nu sunt nicidecum “adevăruri tulburătoare”. Ele sunt bazaconii comunistoide sau fascistoide care apar periodic în peisajul nostru subcultural”. Oare Eminescu sau Bogdan Petriceicu Hașdeu, de pildă, care au susținut, mai mult sau mai puțin vehement, descendența preponderent dacică a acestui popor, erau comuniști sau fasciști care se manifestau într-o zonă a subculturii? După logica enunțata de dumneavoastră asa se pare. Eu vă propun să lămurim, pentru început, această caracterizare pe care, cu lejeritate, ați emis-o. Fascismul, domnule profesor, are câteva caracteristici definitorii, printre care “sprijinirea violenței, a războiului și militarismului, ca furnizor de transformare pozitivă în societate, de aducere a unui nou spirit, în educatie, insuflarea unei dorințe de a domina în caracterul oamenilor și crearea...

DEZVĂLUIRI. Vulturul valah şi bourul moldovenesc, sculptaţi în mormântul lui Dromihete (FOTO)

În luna iunie a acestui an am vizitat pentru prima oară mormântul regelui get Dromihete, localizat în Bulgaria, la Sveshtari, cu ocazia filmărilor la documentarul „Tracii, istorie ascunsă”. Dincolo de emoţia momentului în care am păşit în mormântul celui care a scris o pagină însemnată a istoriei noastre, prin acţiunile sale de apărare a pământului său în faţa agresiunii macedonenilor lui Lisimah, două elemente arhitectonice mi-au atras atenţia, elemente care atestă încă o dată, continuitatea noastră aproape nealterată etnic în acest spaţiu, dar şi moştenirea uriaşă în planul simbolurilor, lasată nouă de strămoşi. Informându-i pe colegii mei de la acea vreme despre identificarea acestor elemente, ce vor fi prezentate mai jos, mirarea, dar şi încântarea tuturor, au fost de proporţii. În interiorul camerei mortuare din complexul funerar ce aparţine regelui get, arhitectura este cea care suprinde din prima secundă. Prezenţa unor sculpturi de tip cariatide, reprezentând personaje de sex feminin ce susţin cu braţele structura superioară a încăperii, denotă în mod evident măiestria meşterilor pietrari, dar şi cultura existentă la curtea regală a monarhului. Ceea ce reprezintă, însă, ceva cu adevărat interesant, dincolo de frumuseţea statuilor, este prezenţa, în colţul din dreapta sus al camerei, unui vultur a cărui poziţie seamnănă izbitor de bine cu reprezentarea de pe actuala stemă a României. Vulturul apare pe stema Ţarii Româneşti, pentru prima oară, reprodusă pe un document datat 20 ianuarie 1368, emis de cancelaria domnitorului Vladislav I şi, aşa cum mulţi romanişti susţin, el ar avea la bază, ca simbol, acvila romană. Totuşi, acvila romană, în cele mai multe dintre reprezentările sale ce ne sunt astăzi la dispoziţie, însemnând monumente antice, apare într-o poziţie destul de diferită, anume cu aripile deschise. Luând în considerare acest aspect şi având în vedere şi faptul că regele get Dromihete a domnit între aprox. 300 şi 280 î.e.n., aşadar cu aproximativ 400 de ani înainte...

« Older Entries