Currently Browsing: ARTICOLE GENERALE

Despre alimentația geto-dacilor

un articol de Valentin Roman La nivelul inceputului de secol II e.n., alimentatia dacilor era bazata, in special, pe cereale si legume, asemeni multor zone ale Europei acelor vremuri. Graul, meiul secara, ovazul si orzul erau cultivate si utilizate in intreg spatiul carpato-danubiano-pontic, ultimele doua fiind folosite si pentru hranirea animalelor domestice. Meiul, fiert in apa sau lapte, uneori baza unui terci in care mai erau folosite spanacul si loboda sau in combinatie cu lintea si mazarea, reprezenta cea mai raspandita hrana in lumea dacica. Graul, macinat, era folosit pentru obtinerea fainii, din care se gateau lipii si paine. De asemenea, orzul era folosit pentru obinerea produselor alimentare de tip lipie sau paine, dar si pentru obtinerea unui ferment destinat producerii berii. Dintre legume, cele mai apreciate de catre daci se pare ca au fost mazarea, lintea, bobul si usturoiul, consumate, de multe ori, in amestec cu unele cereale, dupa cum atesta o serie de descoperiri, precum cele de la Piscul Crasani sau Gradistea de Munte. Din linte, mazare si bob mai erau preparate si supe, fie folosindu-se un singur ingredient de baza, fie in combinatie cu altele. Alte plante folosite de daci la prepararea mancarurilor erau morcovul, spanacul, loboda, stevia si ciupercile, unele dintre ele fiind culese din salbaticie si nu cultivate domestic. Dintre fructele care intrau in alimentatia acestora am putea aminti strugurii, merele, fragii, afinele, prunele, zmeura si murele. Grasimile folosite la prepararea hranei aveau fie provenienta animala, cum ar fi seul, fie vegetala, in special reprezentate de uleiurile importate din sudul continentului. Dintre plantele uleioase autohtone, pot fi amintite mustarul si macul. Laptele de vaca, oaie si capra erau, de asemenea, produse apreciate de catre daci. Dintre produsele derivate din acesta, este atestata branza, consumata frecvent. In alimentatia dacilor mai pot fi incluse si ouale si mierea. Carnea era si ea inclusa in regimul alimentar...

Unii istorici au decis: ești dacist, deci ești comunist sau fascist. Vezi replica mea

un articol de Valentin Roman Drept raspuns la unele declarații făcute recent de unele personalități ale lumii noastre academice în ziarul Adevărul și în revista Historia, cum ar fi domnul profesor doctor Ioan Piso și doamna profesor doctor Zoe Petre, vă supunem atenției, ca drept la replică, următorul text. De precizat că articolele cărora noi le răspundem mai jos pt fi regăsite aici www.adevarul.ro  si aici www.historia.ro Pentru unii istorici, cine promovează intens amintirea dacilor este fascist Stimate domnule profesor Ioan Piso, am parcurs cu interes declarațiile dumneavoastră și afirmațiile făcute pe marginea demersului nostru în paginile ziarului Adevărul. Vă mărturisesc deschis că sunt profund dezamăgit de modul în care ne “combateți”, căci discursul pe care îl adoptați nu are nimic de-a face cu zona academică pe care se presupune că o reprezentați. În tot textul interviului pe care l-ați dat, nu am reușit să găsesc nici măcar un contraargument de natură științifică, unul cât de mic, la afirmațiile noastre din primul film documentar (Dacii – Adevăruri tulburătoare) sau care să combată, coerent și documentat, ceea ce noi publicăm pe site. Debutați în textul respectiv afirmând că, citez: „Ideile care circulă pe internet nu sunt nicidecum “adevăruri tulburătoare”. Ele sunt bazaconii comunistoide sau fascistoide care apar periodic în peisajul nostru subcultural”. Oare Eminescu sau Bogdan Petriceicu Hașdeu, de pildă, care au susținut, mai mult sau mai puțin vehement, descendența preponderent dacică a acestui popor, erau comuniști sau fasciști care se manifestau într-o zonă a subculturii? După logica enunțata de dumneavoastră asa se pare. Eu vă propun să lămurim, pentru început, această caracterizare pe care, cu lejeritate, ați emis-o. Fascismul, domnule profesor, are câteva caracteristici definitorii, printre care “sprijinirea violenței, a războiului și militarismului, ca furnizor de transformare pozitivă în societate, de aducere a unui nou spirit, în educatie, insuflarea unei dorințe de a domina în caracterul oamenilor și crearea...

DEZVĂLUIRI. Căciula dacilor – prezenţă în simbolistica mondială (FOTO)

Puţini dintre noi cunosc astăzi faptul că, în simbolistica antică, medievală şi chiar modernă şi contemporană, anumite elemente îşi au originea in cultura dacilor. Acestea sunt preluări si adaptări fie ale unor simboluri militare dacice, cum este cazul draconesului (despre care am vorbit într-un articol postat recent), fie a anumitor practici religioase ale acestora sau cu inspiraţie din elemente de vestimentaţie purtate de strămoşii noştrii daci. Pileusul dacic, de pildă, caciulă cunoscută şi sub numele de “bonetă frigiană”, semn al nobleţei şi al statutului social, fiind purtat de tarabostes, numiţi în sursele antice şi pileati, poate fi regăsit, în prezent, în simbolistica drapelurilor şi a stemelor de stat sau militare a unei serii întregi de ţări şi instituţii. Dacii şi frigienii erau înrudiţi   Numeroşi autori antici vorbesc despre înrudirea dinre daci şi frigieni, ca aparţinători ai aceluiaşi mare neam al tracilor. Amintiţi iniţial de Homer, în Iliada, frigienii locuiau în Anatolia, Turcia de azi. Despre primii regi ai acestui popor, printre care şi Midas, aflăm că erau din Tracia. Lui Midas, printre altele, i se atribuie inventarea naiului, instrument atât de drag românilor de astăzi. Mai mult, autori precum Diodor din Sicilia, Herodot, Hyginius, Plinius sau Xenofon atestă faptul că însuşi Priam, regele Troiei de la momentul confruntării militare a troienilor cu grecii, era şi el, la rândul sau, trac. Istoricul Iordanes relatează că dacii de neam s-au numit, la început, tarabostes, (probabil termenul dacic iniţial) iar apoi pileati, iar dintre ei se alegeau regii şi preoţii. Aceste informaţii, coroborate cu însăşi legenda descendenţei romane din traco-troienii lui Eneas, ne poate duce cu gândul că, în cultura romană mai târzie, boneta frigiana a rămas simbol la libertăţii şi nobleţei, simbol moştenit de la strămoşii lor traci. Caciula purtată de daci şi frigieni a devenit, în zona Imperiului Roman, un simbol al libertăţii, fiind purtată de sclavi în ziua...

FALXUL DACIC, una dintre cele mai periculoase arme ale antichităţii

În ce privește tipul de arme folosit de ostașii daci, descoperirile arheologice, cumulate cu informațiile din izvoarele literare și cu analiza reprezentărilor luptătorilor pe diverse monumente din lumea romană, ne permit astăzi să stabilim și să putem descrie o serie de obiecte aflate în dotarea lor. Dintre ele, putem aminti sica (pumnal scurt, încovoiat și ascuțit spre exterior), falxul (sabie curbă, de dimensiuni mari), așa-numita spadă de tip celtic (armă dreaptă, de mărime medie, utilizată mai ales de nobili), posibil coasa (folosită ca armă de țărani până în Evul Mediu), arcul (în mânuirea căruia daci excelau, fiind recunoscuți drept arcași deosebiți, avea o bătaie de peste 100 de metri, de multe ori folosindu-se săgeți cu vârful înmuiat în otravă, trase din galopul cailor), lancea, toporul, sulița și praștia. Eficiența falxului, armă considerată una dintre cele mai periculoase din Antichitate, este evidențiată și de unele surse literare. Fronto, în lucrarea „Principia Historiae”, II, notează: „Traian a venit la război cu soldați încercați care-i disprețuiau pe parți și nu le păsa de săgețile lor, după ce văzuseră rănile groaznice făcute de săbiile curbe ale dacilor”. Arma avea lama lungă și curbată, ascuțită pe partea concavă, era prevăzută de obicei cu un mâner din lemn, şi prezentau șanțuri pentru scurgerea sângelui. Falxul era destinat tăierii care se făcea printr-o mișcare combinată de lovire și apăsare în jos, arma fiind manevrată fie cu ambele mâini, fie cu una singură atunci când ostaşul purta şi scut. Mai mult, datorită vârfului ascuțit și curbat în jos, sabia putea penetra ușor coifuri și armuri. Această armă a determinat, de altfel, modificarea coifurilor legionarilor de către armurierii militari romani, prin adăugarea a două benzi groase de metal așezate transversal. Falxul dacic prezintă asemănări cu rhomphaia (denumită şi rumpeia de Aulus Gellius sau romphaea de Isidor din Sevilla), armă utilizată aproape exclusiv doar de neamurile tracice. Exemplare ale...

DACII ÎN TEXTELE ANTICE, MEDIEVALE SI MODERNE. SA VEDEM CÂT DE „BARBARI” ERAU STRAMOŞII NOŞTRI…(I)

un articol de Valentin Roman În mod ciudat, dacii sunt amintiţi în manualul nostru de istorie într-un mod superficial şi care, în niciun caz, nu îl poate ajuta pe tânărul elev să realizeze gradul de civilizaţie şi cultură atins de strămoşii săi. Cei ce ne scriu istoria oficială “omit” să amintească de numeroasele surse antice, medievale şi moderne care îi elogiază pe daci şi care vorbesc în termeni laudativi despre atitudinea, carisma, obiceiurile şi limba acestora. În acelaşi mod ciudat, spaţiul alocat în manualul de istorie perioadei antice a poporului nostru este suspect de mic, argumentul potrivit căruia “nu avem informaţii prea multe despre daci” fiind unul pe cât de pueril, pe atât de ignorant la adresa multitudinii de surse literare care vorbesc despre daci. Pentru a repara, într-o oarecare masură, aceste erori ale “vajnicilor” noştrii scriitori de istorie, vom publica, periodic, citate şi surse care îi menţionează pe geto-daci, pentru a vă da posibilitatea să vedeţi, într-o altă lumină şi context, caracterul şi destinul celor ce ne sunt străbuni. Dacii – Ştiinţa şi arta militară a lor, elogiate de greci şi romani (Deceneu) i-a instruit în aproape toate ramurile filosofiei, căci el era în aceasta un maestru priceput. El i-a învăţat morala (…), i-a instruit în ştiinţele fizicii (…), i-a învăţat logica, făcându-i cu mintea superiori celorlalte popoare (…), demonstrându-le teoria celor 12 semne ale zodiacului, le-a arătat orbita lunii, şi cum globul de foc al Soarelui întrece măsura globului pământesc şi le-a expus sub ce nume şi sub ce semne cele 346 de stele trec în drumul lor cel repede de la răsărit şi până la apus, spre a se apropia sau îndepărta de polul ceresc. (Iordanes, Getica, XI, 69-70) Dio Cassius – “Decebal era foarte priceput în planurile de război şi iscusit în înfăptuirea lor, ştiind să aleagă prilejul de a-l ataca pe duşman şi a...

DACII ÎN TEXTELE ANTICE, MEDIEVALE SI MODERNE. SA VEDEM CÂT DE „BARBARI” ERAU STRAMOŞII NOŞTRI…(II)

Continuând seria de articole menite să dezvăluie modul în care a fost şi/sau este privită civilizaţia geto-dacilor (primul articol al seriei fiind disponibil aici http://www.vatra-daciei.ro/dacii-in-textele-antice-medievale-si-moderne-sa-vedem-cat-de-barbari-erau-stramosii-nostri-i/) de o parte însemnată a autorilor şi cercetătorilor antici, medievali sau contemporani, români sau străini, va propunem, în cele ce urmează, să descoperiţi, împreună cu noi, o imagine a strămoşilor noştri aşa cum manualele noastre de istorie refuză sau omite să prezinte. Oare nu trebuie să ne mire felul elogios în care dacii sunt prezentaţi, mai ales de către autorii străini, în timp ce ai noştri „oficiali” continuă să susţina teoria romanizării şi a barbarismului dacilor? Comati daci “Părinţi din zile vechi-străvechi, smerit plec fruntea-n faţa voastră. E o cinste şi un noroc să vă fie cineva urmaş. Treimea vieţii voastre a fost cumpătarea, seninătatea şi omenia. Prin ele, v-aţi ridicat pe treapta cea mai înaltă a vredniciei omeneşti. (…)Dintru început, cumpătarea a fost lauda voastră cea mai mare. Când grecii şi romanii se îmbuibau la bachanalii şi saturnalii, pornindu-se pe desfrâu, voi dimpotrivă arătaţi o cinstire deosebită pustnicilor. Eraţi aproape creştini înainte de creştinism. Şi ce lecţie i-aţi dat lui Lisimah, urmaşul lui Alexandru Macedon, când s-a cercat să cotropească ţinutul dinspre gurile Dunării! Fiind biruit şi prins, l-aţi ospătat pe talgere de aur, voi mulţumindu-vă cu străchini de lut şi cu linguri de lemn. Cumpătarea a fost legea cea dintâi a vieţii voastre. Vechimea cuvântului arată vechimea virtuţii, căci nu din sărăcie venea înfrânarea, ci din judecată: nu în cele trupeşti, ci în cele sufleteşti puneaţi voi preţul traiului pe pământ…” (S. Mehedinti) “Carpaţiii sunt într-o regiune a lumii în care se situa odinioară centrul celei mai vechi culturi cunoscute în ziua de azi.” (Daniel Ruzo-savant peruvian) „Fiţi voi înşivă, nu imitaţi pe nimeni. Aveţi sub picioarele voastre izvoare de apă vie. Nu invidiaţi popoarele bătrâne, ci priviţi-l pe al vostru. Cu...