DEZVĂLUIRI. Vulturul valah şi bourul moldovenesc, sculptaţi în mormântul lui Dromihete (FOTO)

DEZVĂLUIRI. Vulturul valah şi bourul moldovenesc, sculptaţi în mormântul lui Dromihete (FOTO)

În luna iunie a acestui an am vizitat pentru prima oară mormântul regelui get Dromihete, localizat în Bulgaria, la Sveshtari, cu ocazia filmărilor la documentarul „Tracii, istorie ascunsă”.

Vulturul scupltat între cariatidele din interior

Vulturul scupltat între cariatidele din interior

Dincolo de emoţia momentului în care am păşit în mormântul celui care a scris o pagină însemnată a istoriei noastre, prin acţiunile sale de apărare a pământului său în faţa

agresiunii macedonenilor lui Lisimah, două elemente arhitectonice mi-au atras atenţia, elemente care atestă încă o dată, continuitatea noastră aproape nealterată etnic în acest spaţiu, dar şi moştenirea uriaşă în planul simbolurilor, lasată nouă de strămoşi. Informându-i pe colegii mei de la acea vreme despre identificarea acestor elemente, ce vor fi prezentate mai jos, mirarea, dar şi încântarea tuturor, au fost de proporţii.

În interiorul camerei mortuare din complexul funerar ce aparţine regelui get, arhitectura este cea care suprinde din prima secundă.

Prezenţa unor sculpturi de tip cariatide, reprezentând personaje de sex feminin ce susţin cu braţele structura superioară a încăperii, denotă în mod evident măiestria meşterilor pietrari, dar şi cultura existentă la curtea regală a monarhului.

Vulturul pe stema actuală a României

Vulturul pe stema actuală a României

Ceea ce reprezintă, însă, ceva cu adevărat interesant, dincolo de frumuseţea statuilor, este prezenţa, în colţul din dreapta sus al camerei, unui vultur a cărui poziţie seamnănă izbitor de bine cu reprezentarea de pe actuala stemă a României.

Vulturul apare pe stema Ţarii Româneşti, pentru prima oară, reprodusă pe un document datat 20 ianuarie 1368, emis de cancelaria domnitorului Vladislav I şi, aşa cum mulţi romanişti susţin, el ar avea la bază, ca simbol, acvila romană.

Totuşi, acvila romană, în cele mai multe dintre reprezentările sale ce ne sunt astăzi la dispoziţie, însemnând monumente antice, apare într-o poziţie destul de diferită, anume cu aripile deschise.

Luând în considerare acest aspect şi având în vedere şi faptul că regele get Dromihete a domnit între aprox. 300 şi 280 î.e.n., aşadar cu aproximativ 400 de ani înainte de apariţia romanilor în nodrul Dunării, se poate teoretiza ideea că vulturul, ca simbol heraldic, este moştenit de noi pe linie directă de la geto-daci, nu de la romani. Dar suprizele pe care ni le rezervă mormântul regelui get nu se opresc aici.

Capul de bour şi floarea vieţii sculptate pe frontispiciul intrării

Capul de bour şi floarea vieţii sculptate pe frontispiciul intrării

Un alt element care mi-a atras atenţia, studiind mai bine partea superioară a structurii arhitectonice, element ce completează ideea că heraldica medievală a principatelor române şi, în zilele noastre, a României, are rădăcini directe în simbolistica regală geto-dacă, îl reprezintă imaginea capului de bour, sculptată pe frontispiciul intrării în camera mortuară a regelui Dromihete. Exista 4 astfel de sculpturi aici, în spaţiile dintre ele fiind prezentă Floarea Vieţii.

Demn de remarcat că această dispunere este aceeaşi precum cea întâlnită pe stema Moldovei, cu adăugirea că, pe stema principatului medieval, mai apar si Steaua, prezentă între coarnele bourului, precum şi Semiluna, la dreapta acestuia, din poziţia privitorului.

Floarea Vieţii, simbol ancestral al spaţiului carpato-danubiano-pontic, este prezentă şi astăzi pe multe dintre sculpturile în lemn din Maramureş sau pe aproape toate „crucile de hotar”, ce delimitau teritoriile obştilor săteşti până în secolul XIX şi chiar începutul de secol XX, din Muntenia şi Moldova.

Stema medievală a Moldovei

Stema medievală a Moldovei

Ca atare, putem din nou afirma, fără nicio exagerare, că simbolul reprezentat de capul de bour însoţit de Floarea Vieţii este cu mult mai vechi în spaţiul nord-dunărean decât o spune sau o ştie heraldica oficială, potrivit căreia cea mai veche atestare a acestuia este pe o pecete domnească a unui document semnat de voidevodul Petru Muşat în 1377.

Perpetuareea elementelor din simbolictica geto-dacă prin secole întregi care au urmat apriţiei romanilor la nodrul Dunării mai este evidenţiată şi de un alt element.

Aflat în Muzeul de Istorie din Sofia, cu ocazia filmărilor la documentarul amintit mai sus, vizitând secţia rezervată artefactelor aparţinînd Evului Mediu, am fost plăcut sprins să descopăr, pe un capiteliu de coloană ce provenea de la curtea regală de la Veliko Târnovo o reprezentare a draco-ului geto-dacic.

Draconul pe o sculptură de secol XIV,provenind de la Veliko Târnovo

Draconul pe o sculptură de secol XIV,provenind de la Veliko Târnovo

Oraşul a fost capitală a Ţaratului Vlaho-Bulgar, condus de dinastia valahă a Asăneştilor în perioada 1187-1280, oraş considerat, la nivelul secolului XIV drept „A Treia Romă”, ca urmare a influenţei sale culturale în estul Europei şi în contextul decăderii Bizanţului.

De precizat că piesa arheologică despre care vorbim era datată din secolul XIV.

Iată cum, la peste 1.200 de ani după desfiinţara ultimei structuri politico-administrative a geto-dacilor, respectiv Regatul lui Decebal, de către romani, şi acest simbol important supravieţuieşte şi apare la curtea regală a unor monarhi…valahi.

un articol de Valentin Roman

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *