Proiectul Hândrești

FASCINANTA CULTURĂ CUCUTENI AŞTEAPTĂ SĂ O DESCOPERIM ÎMPREUNĂ!

Tăbliţele de la Hândreşti

Tăbliţele de la Hândreşti

În luna mai a anului 2013 am făcut prima vizită la Hândreşti, comuna Oţeleni, judeţul Iaşi. Este sat vechi de răzeşi, prima documentare scrisă datează din 1626, dar acesta pare să fie menţionat şi pe la 1400. Întemeietorul acestui sat pare a fi un Hândrea, care a trăit pe la începutul sec. al XV-lea.

Discutam de ceva vreme, pe interent, cu profesorul de istorie Mihai Vasilencu, fiu al satului, despre potenţialul arheologic al zonei şi despre ce şi cum s-ar putea face pentru organizarea acolo a unui şantier arheologic.

Potenţialul arheologic al satului a fost relevat încă din perioada interbelică, atunci cand învăţătorul şcolii din Hândreşti, D. Atudorei a descoperit cinci aşezări neolitice. Aceste staţiuni au fost identificate în ziua de 28/9/1927 de o comisiune în frunte cu domnul Dr. I. Andriescu Prof. de Arheologie Preistorică la Univ. din Bucureşti şi Directorul Muzeului Naţional De Antichităţi. Această activitate a fost continuată şi de alţi profesori printre care enumerăm pe domnul profesor Vasile Murărescu şi Mihai Gabriel Vasilencu.

În perioada 2011-2013 au fost identificate de tânărul profesor Mihai Gabriel Vasilencu, peste 15 aşezări din diferite epoci istorice în împrejurimile satului Hândreşti (neolitic, bronz, La Tene).

Urme lutuiala constructie cucuteniana,Handresti

Urme lutuiala constructie cucuteniana,Handresti

Acestea au fost cartate în data de 10/11/2012 cu sprijinul Facultăţii de Istorie, Univ. Al. I. Cuza, Iaşi reprezentată prin domnul Lect. Univ. Dr. Vasile Cotiugă.

Recunosc, ca, în prima fază, până la deplasarea mea pe teren, mă gândeam că potenţialul arheologic este exagerat şi că prezentarea care mi se făcea nu va fi conformă cu realitatea din teren. Însă realitatea avea să-mi alunge orice urmă de îndoială….

Aşa cum spuneam, în luna mai am mers pentru prima dată acolo, însoţit de colaboratori apropiaţi, oameni dedicaţi procesului de redescoperire a istoriei naţionale. Alături de mine au fost profesor doctor arheolog Vasile Ursachi, Adrian Grigoriu, Octavian Bincu, profesorul Mihai Vasilencu şi Liviu Netedu.

 

Ceramică de Cucuteni la suprafaţa solului, distrusă de arătură

Ceramică de Cucuteni la suprafaţa solului, distrusă de arătură

Surpriza, pe teren, a fost una uriaşă. Pe zeci de hectare, chiar la suprafaţa răscolită de lucrările agricole, sute de fragmente de obiecte neolitice sunt vizibile: fragmente ceramice, statuete antropomorfe, obiecte de uz casnic, unelte etc, toate parcă ivite din pământ pentru a ne spune : „Aici sunt 7.000 de ani de istorie…”. Cea mai veche perioadă din care datează acest obiecte este cea a culturii Cucuteni, prima cultură sedentară evoluată a Europei, prima cultură a agriculturii sistematice, a creşterii animalelor şi a meşteşugurilor elaborate.

Într-o altă zonă a satului, pe un pinten de deal, am făcut un salt în timp, de vreo 3.000 de ani, până în plină epocă geto-dacică, aici artefactele vizibile tot la suprafaţă demonstrând că avem de-a face cu o aşezare permanentă a strămoşilor noştri geto-daci.

De altfel, pentru că ne referim la zona Moldovei, atunci când vorbim de cultura materială geto-dacă, avem norocul de a o putea studia în stare pură, aşa cum ea s-a perpetuat secole întregi după ce Dacia transilvană a lui Decebal a căzut sub dominaţia romană.

Obiecte din olecţia şcolii din Hândreşti

Obiecte din colecţia şcolii din Hândreşti

Nu doar terenurile extravilane ale satului scot la iveală artefacte milenare. Copiii din sat, insufleţiţi de profesorul lor, Mihai Vasilencu, au adus acestuia zeci de obiecte antice şi neolitice pe care le-au găsit în chiar ogrăzile şi curţile părinţilor şi bunicilor lor. Toate sunt acum expuse în cadrul unei colecţii şcolare îngrijită de profesor.

Tot aici au fost găsite celebrele deja Tăbliţele de la Hândreşti, ce conţin o scriere arhaică, încă nedescifrată. Şi astfel, comuna Oţeleni, un simplu punct pe harta României pentru cei mai mulţi dintre români, a adunat într-o modestă cameră artefacte ce nu pot fi găsite nici în cele mai mari muzee ale lumii. Şi toate acestea doar din descoperirile la suprafaţă. Ne putem întrebă, totalmente justificat, ce oare ascunde pământul în adâncime, dacă suprafaţa sa relevă asemenea obiecte?Am decis, la acea vreme, împreună cu grupul ce m-a însoţit, să ne implicăm în cercetarea şi protejarea zonei.

Fragment ceramic pictat, cultura Cucuteni, Hândreşti

Fragment ceramic pictat, cultura Cucuteni, Hândreşti

Şi, ca efect, alături de Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi şi achipa ArheoInvest, reprezentate de profesorul arheolog Vasile Cotiugă, Asociaţia Vatra Daciei, va începe, în primăvara anului viitor, o campanie de cercetare şi scanare a arealului, pentru a se crea, astfel, premisele organizării aici a unui şantier arheologic de anvergură.

Vorbim, în cazul de faţă, de o zonă cu o întindere extrem de mare, care relevă o locuire intensă încă din neolitic, iar studiul arealului va permite întregirea tabloului de informaţii despre civilizaţia Cucuteni, dar şi despre cea geto-dacică.

Din acest considerent, cercetarea ei este nu doar necesară, ci chiar obligatorie. Descoperirile de acolo pot reprezenta o nouă dovadă a continuităţii noastre milenare în spaţiul carpato-danubiano-pontic.

Valentin Roman