Unii vor să scoată istoria din școli. Profesorii încep să reacționeze

un articol de Valentin Roman

Disciplinele umaniste sunt cele care construiesc pentru tineri bagajul de cultură. Istoria este una dintre ele. A cunoaște trecutul înseamnă a cunoaște ansamblul de fenomene sociale, economice și culturale care, fiind cauze și efecte, au generat prezentul. Ca atare, capacitatea de a înțelege contextul prezent este grav afectată de lipsa cunoștințelor de istorie.

Din păcate, unele instituții din România, unele dintre ele fiind tocmai acelea care decid în privința programei școlare, par fie să nu aibă habar de această realitate, fie să acționeze împotriva românilor. Deja asistăm la un proces tot mai alert de îndobitocire în masă a tinerelor generații, de promovare a informațiilor din mediul subcultural, prin toate canalele media. Acum, cu atât mai grav, procesul se mută și în școală. Nu a fost de ajuns că, în ultimii ani, de la un an școlar la altul, manualele de istorie au fost ciuntite, iar informația, cel puțin cea legată de istoria națională, grav alterată. În prezent, mai nou, se urmărește și reducerea orelor de studiu ale acestei științe.

Ce vor cunoaște tineri aflați astăzi în formare despre trecutul lor, despre rădăcinile, tradițiile, originea acestui popor, în particular sau despre cursul evolutiv al omenirii, per ansamblul său? Mai nimic. Cum vor putea cei care vin în urma noastră să apere identitatea națională, dacă nu vor avea niciun reper la care să se raporteze? Nu vor putea. Cum se va mai menține dreptul istoric asupra acestui pâmât în lipsa informației care să-l ateste? Nu se menține.

Vorbeam de campania de distrugere a istoriei naționale…se întâmplă, asistăm la ea, este deja vizibilă. Părți ale Helisului lui Dromihete distruse de excavatoare, situri romane asfaltate (cazul Șibot) pe traseul unei autostrăzi, cetăți medievale aflate în paragină în urma nepăsării autorităților locale care le administrează, vestigii îngropate în fundația unor clădiri moderne (cazul bazilicii de secol IV din Constanța), artefacte dispărute de prin muzee (exemplu cazul tezaurului monetar din argint dispărut din Muzeul din Zalău) și lista poate continua pe pagini întregi de acum încolo. Se pierd și se distrug probele trecutului nostru, iar acum vor să distrugă și informația.

Mă bucur, totuși, să constat că deja tot mai multe instituții serioase de învățământ încep să ia atitudine în privința acestui abuz, iar reprezentanții lor să se exprime clar și public în acest sens.

Redau, în cele de mai jos, poziția reprezentanților Universității ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași, una dintre cele mai prestigioase școli ale României, așa cum a fost ea publicată pe site-ul instituției:

Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei a lansat în dezbatere publică trei variante de plan cadru pentru clasele V-VIII, în care disciplina istorie este grav afectată şi mutilată. În primele două variante istoria are alocată o singură oră pe săptămână pentru clasele V-VII şi două ore pentru clasa a VIII-a, iar în varianta a treia a mai fost pusă o oră la clasa a V-a. Comunitatea academică din Facultatea de Istorie, profesori şi studenţi, nu poate fi de acord cu o asemenea degradare a statutului disciplinei noastre în cadrul programei de studiu pentru gimnaziu 

Această continuă diminuare a locului şi rolului obiectului istorie în şcoala românească a început în anii ’90 nu sub forma unei necesare demistificări a istoriei românilor, ci sub aceea a unei aşa-zise demitizări, care nu a fost, în realitate, decât o încercare de a se înlocui nişte mituri cu altele, şi a continuat în primii ani ai noului mileniu, cu prilejul „certei manualelor”, pentru ca, acum câţiva ani să se propună chiar scoaterea din programa de studiu a clasei a XII-a la liceele cu profil tehnologic şi din cea a şcolilor profesionale. Cu alte cuvinte, s-a început cu „demitizarea”, se continuă cu diminuarea şi va urma eliminarea disciplinei din planurile de învăţământ ale gimnaziilor şi liceelor româneşti.

La fel ca în trecut, nici de această dată măsura nu a fost explicată de IŞE şi nici asumată de vreun grup de specialişti în domeniul istoriei. De obicei, în România se spune că „aşa este în Uniunea Europeană”, numai că, de această dată sau şi de această dată, situaţia nu este întru totul adevărată, pentru că în majoritatea ţărilor din Răsăritul Europei, dar şi în multe ţări din Apusul Europei (Italia, Spania, Austria etc.), istoriei, ca obiect de studiu obligatoriu, i s-au acordat două sau mai multe ore pe săptămână. În spaţiul lăsat liber prin eliminarea unei ore de istorie au apărut ad-hoc, ca multe alte lucruri din societatea românească, două discipline Educaţie interculturală şi Educaţie pentru cetăţenie democratică, arondate claselor a VI-a şi a VII-a, care ar fi trebuit, măcar acestea, legate de disciplina istorie, iar nu lăsate în voia soartei, astfel încât singurul beneficiu, pe care îl vor aduce, va fi încărcarea orarului elevilor cu câte o oră în plus.

 Argumente pentru păstrarea sau chiar întărirea statutului istoriei în noul plan-cadru pentru învăţământul gimnazial în România sunt numeroase, unele dintre ele fiind expuse cu claritate în ultima vreme, fie de instituţii de profil (Facultăţile de Istorie din Cluj şi Bucureşti), de persoane publice cu înaltă autoritate academică (Ion-Aurel Pop, Bogdan Murgescu, Alexandru Zub), fie cu prilejul unor manifestări ştiinţifice şi didactice, cum a fost, spre exemplu, cea organizată la Inspectoratul Judeţean Neamţ, încheiată cu un manifest şi o petiţie (Memorandumul de la Neamţ sau Apel deschis pentru redarea locului cuvenit istoriei în sistemul de educaţie din România).

Dintre aceste argumente am aminti şi noi:vocaţia interdisciplinară plenară şi dovedită în timp a istoriei ca obiect de studiu, pe care nici o altă disciplină din domeniul larg, numit „Om şi societate”, nu-l are. Un copil, căruia i se dă posibilitatea să studieze temeinic istoria românilor, istoria Europei şi istoria lumii, ceea ce este imposibil în condiţiile planurilor actuale, se va întâlni cu informaţii din alte „istorii”: istoria religiilor, istoria artei, istoria Bisericii, istoria ştiinţei etc., precum şi din domenii de studiu învecinate: geografie, literatură, filosofie etc., care îi vor fi folositoare în foarte multe situaţii în care viaţa îl va aduce, fie că va trăi în România, în altă ţară a Uniunii Europene sau în oricare altă ţară din lume. Apoi, istoria contribuie decisiv la crearea identităţii româneşti a fiecărui individ, îi arată care îi sunt rădăcinile, cum să înţeleagă prezentul şi, măcar în parte, ce să aştepte de la viitor. Tot istoria, predată şi învăţată în şcoala românească, contribuie consistent la crearea conştiinţei europene a elevilor şi la aderarea deplină la valorile pe care Uniunea Europeană le-a făurit şi le promovează. Care alt obiect, din planul de învăţământ al claselor V-VIII, poate să explice elevilor, cu instrumente specifice vârstei, etapele formării României şi ale Uniunii Europene, dar şi pericolele de la graniţele României (mai ales situaţia grea a românilor din Basarabia) şi ale Uniunii Europene? Noi credem că nici unul, în afară de istorie!Acelaşi obiect, istoria, mult vitregit în ultimele două decenii, crează elevilor deprinderea de a citi şi de a gândi critic, în urma căreia pot înţelege diferenţele între sistemul democratic şi sistemele totalitare din trecut şi de astăzi, precum şi marile drame ale secolului XX (cele două Războaie Mondiale, Holocaustul, Gulagul, deportările şi închisorile politice din România etc.) şi, din păcate, ale prezentului pentru unele părţi ale lumii.

 Istoria ne ajută să înţelegem societatea în care trăim, cum s-au produs şi se pot produce schimbările, ne oferă un sens al identităţii personale şi de grup, ne faciliteză operaţiunea vital de importantă de a recepta mesajele predecesorilor noştri, spre a le transmite, după ce le completăm cu ale noastre, urmaşilor noştri; istoria ne inspiră, ne atrage atenţia, ne sugerează pericolele, ne face, în ultimă instanţă oameni mai buni. Fără înţelegerea lumii de astăzi şi a modului cum s-a ajuns la ea, am fi incompleţi şi adesea neputincioşi în faţa provocărilor prezentului.

Dacă una dintre aceste variante de plan-cadrul va fi adoptată, iar istoria nu-şi va recâştiga rolul de disciplină fundamentală, ci va fi diluată şi marginalizată, formarea următoarelor generaţii de români va fi dezechilibrată, lăsând loc în mintea şi sufletele elevilor pentru periculoase neînţelegeri ale trecutului, pentru absorbirea valurilor propagandistice antiromâneşti, antidemocratice şi antieuropene şi chiar pentru primejduirea viitorului României.

 31 ianuarie 2016,

Decan,
Prof. dr. Petronel Zahariuc

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *